ARTUR SILVESTRI: „MEMORIA CA UN CONCERT BAROC“, vol. I
Citite astăzi, prozele din „Apocalypsis cum figuris“ sunt surprinzătoare: se situează, după priceperea mea, între un realism magic latino-american avant la lettre şi o sinteză – însă cu accentul în abstracţiune şi în, aş spune, obsesia severităţii poetice – a formulelor eliadescă şi voiculesciană. De altfel, într-un „Epilog“ la cele şapte nuvele autorul nu se gândeşte, în linii mari, altfel; se va aşeza doar, probabil pe bună dreptate, mai apăsat sub semnul lucrării încă neperpetuate a lui Ernst Jünger. Nu sunt, mărturiseşte, influenţe ori modele (fie acestea Marguerite Duras, Julien Gracq, nedeclaraţii M. Eliade sau V. Voiculescu, de aiurea Th. Mann, pe aceştia oricum, autorul îi reconfirmă – vorba lui Blaga – numai în „schiţă“), dar sunt „proximităţi“. /… / „Nuvelele fantastice“ ale lui Artur Silvestri sunt – mă exprim aproximativ – parabolele fiinţării la ultima lor frontieră – aceea a disoluţiei şi pierderii lor fatale în fiinţa care, poate fără de vrere, numai le-a născocit.
A.I. BRUMARU, 2004
_________________________________________________________________________________________
Descarcă aici, gratuit, această carte: >>>
