LUCIAN HETCO: „ROMÂNUL PLANETAR“
Date despre autor:
LUCIAN HETCO – (n.1963). Eseist, poet, prozator, promotor cultural de anvergură şi editor. Provine dintr-o veche familie de in-telectuali transilvăneni, între care bunicul, protopop unit de Beiuş, a semnat documentul Marii Uniri. Notorietatea şi-a câştigat-o îndeosebi în calitate de promotor cultural şi civic: fondează şi conduce organizaţii culturale şi cetăţeneşti ale românilor din Germania, publicaţii şi cenacluri cu participare românească prestigioasă. Preşedinte al Ligii Asociaţiilor Româneşti din Germania (LARG), începând cu 2004. Studii economice în România, absolvite în 1986. Afirmat în Germania, unde profesează şi astăzi în domeniul informaticii; acţiunea lui creează, după anul 2000, în jurul revistei AGERO (Stuttgart, Germania, una dintre cele mai importante publicaţii culturale româneşti ale epocii), un cerc literar influent, cu consecinţe în cultura românească. A susţinut numeroşi autori români „de pretutindeni“, a creat teme şi dezbateri culturale de răsunet şi a răspuns cu pricepere dezideratelor naţionale româneşti de la începutul acestui mileniu, întreprinzând campanii de efect.
Cărţi reprezentative: „Dreptul la culpă“ (2002, poeme), „Oglinda cu suflet“ (2004, poeme), „Blestemul lui Brâncuşi – o antologie a poeziei româneşti din diaspora“ (2004), „Sufletul Românesc“ (2005, eseuri); a scris numeroase prefeţe, postfeţe şi studii şi a alcătuit ediţii importante de literatură română a „românului planetar“.
Poet delicat, caligrafic şi imagist, Lucian Hetco s-a dovedit şi un remarcabil eseist şi teoretician ale cărui meditaţii despre“ sufletul românesc“, „soarta aromânilor“ şi „românismul prin vremi“ vor fi, cu siguranţă, citite şi comentate multă vreme de acum inainte. Prezentul volum, „Românul planetar“, este deopotrivă un studiu eseistic şi o reflecţie de epocă dar şi un posibil manifest pri-vitor la supravieţuirea poporului român.
_____________________________________________________________________
„ROMÂNUL PLANETAR“ – CÂTEVA ELEMENTE DE DOCTRINĂ
Ciclul de eseuri adunate de Lucian Hetco sub titlul de „Românul planetar“ (pe care l-am atribuit) va rămâne, categoric, prin această potrivire de formulă care, când se iveşte, apare de la sine şi se traduce în formule şocante sau mai puţin obişnuite, organizându-se astfel fiindcă place sau uimeşte. Felul însuşi cum se face compatibil „numele aprioric“ cu ceea ce urmează să conţină, cuprinsul aşadar, este, la rândul lui, tulburător şi când „potrivirea“ pare dificilă şi, adeseori, chiar şi este astfel, efortul de a aduce totul în acelaşi registru de idei emoţionează şi tulbură. Nu o dată acestea nu se împlinesc şi „cele două lumi“ rămân depărtate, creeând stupoare sau un simţământ straniu de neconcludent. Dar câteodată „formula“ apare pe căi incontrolabile ca şi cum o concluzie inerentă s-a aşezat „de la sine“ şi însemnează „vârf“ şi „semn“. Să fie aceasta o alăturare misterioasă ori un „gând ce se dă“ nu se ştie de unde? De bună seamă, această încheiere este posibilă dar nu se verifică aici. Aici izbitor este „sensul imanent“ şi continuu al unui mod de a înţelege lumea, unde se depun date biografice, reminiscenţe insondabile, „învăţătura de viaţă“, comparaţie, ideologii „cântărite“ sau „însuşite“. Cam tot ce s-a scris, la un anumit timp >>>continuarea aici>>> ARTUR SILVESTRI
